Poetry Meets Digital Art

I was honoured to be recently contacted by Tina Quatroni, a New York photographer and digital artist. This is what she said:

"I was surfing the internet on this snow day and came across your poem Life in Pieces ....you had my breath! I read it and reread it..and became completely inspired to do an abstract digital art piece. That is mainly how I create..something must bring me a muse."

Tina also did a second piece of art:

"I have been creative today..been snowed in here in NY so see one more I did to your poem Empty Spaces! It is a little on the dark side..but I really felt it captured an emotion that I felt when reading that poem.

I must say, I like both pieces. Life in Pieces is about things falling apart and the rediscovery of purpose. Empty Spaces was written for a friend who had lost someone close to them.

I also like the idea of different kinds of art inspiring one another. For example, I find painting extremely inspiring (galleries are among my favourite places in the world), but I probably express myself better in words than on the canvass.

This is one of the reasons why my poems are all published under a Creative Commons License, rather than Copyrighted. That allows great artists like Tina to spark off of my creativity, and vice versa.

Thanks Tina, keep answering the muse!

Life's A Gamble by Wayne Visser

LIFE'S A GAMBLE?

By Wayne Visser

Some say that life’s a gamble

In which you win or lose

You deal the deck

You place your bets

You hold your breath

And then collect your dues

But life is not all chance

Nor game of fight or flight

Sometimes the dice is blank

Sometimes the cards are white

Some say that life’s a classroom

In which you live and learn

You make mistakes

You take your breaks

You grow your soul

And so the wheel turns

But life is not all graft

Nor school of tests and grades

Sometimes there are no lessons learned

Sometimes there are no accolades

Some say that life’s a journey

In which you wend your way

You choose a path

You make your hearth

You walk your talk

And rise to meet the day

But life is not all quest

Nor march from A to B

Sometimes you move in circles

Sometimes you only dream

Creative Commons 2010

http://waynevisser.com/poem_lifes_gamble.htm

Romanian translations of Wayne Visser's Africa poems

The following Romanian translations of my Africa poems were recently published in CH Magazine. Translation was by Mădălina Gane.

AFRICA MĂ CHEAMĂ

(AFRICA CALLS TO ME)

Africa mă cheamă

cu bătăile tobelor ei, ce-mi marchează zilele

şi cu vorbele poeţilor ei, ce-mi îndrumă căile,

cu exploziile valurilor, ce-i îmbrăţişează malurile

şi cu ropotele ploilor, ce-i îmbibă tărâmurile.

Africa mă cheamă

cu lacrimile mamelor, ce-i pătează solul

şi cu râsetele copiiilor, ce-i îmblânzesc chinul,

cu şuieratul gloanţelor, ce-i perturbă calmul

şi cu zarva străzilor, ce-i cântă psalmul.

Africa mă cheamă.

Sunetele Africii

sunt plânsetele pruncului uitat de lume,

care ne readuc în pântecul creaţiei

Sunetele Africii

sunt cântecele sălbăticiei neîmblânzite ale lumii,

care ne inundă urechile cu imnurile jertfei.

Sunetele Africii

sunt ţipetele temerilor agitate ale lumii,

ce ne imploră să acceptăm transformarea.

Sunetele Africii

sunt cuvintele profeţilor ignoraţi ai lumii,

ce ne arată că-n stea e salvarea.

Africa-mi vorbeşte

prin briza murmurului din bazaruri

şi prin bocetul telalilor atât de oropsiţi,

prin pânzele umflate ale pescarilor de pe mări

şi prin vuietul taxiurilor din amurg şi din zori.

Africa-mi vorbeşte

prin răgetele leilor tolăniţi de după-masă

şi prin râsetele hienelor din noapte,

prin a elefanţilor gălăgie armonioasă

şi prin agitaţia gorilelor nevăzute.

Africa-mi vorbeşte

Sunetele Africii

sunt biciurile sclavilor, ce-i bântuie trecutul

şi cântecele despre victorie ale celor liberi.

Sunetele Africii

sunt fărămiţarea celor ce nu pot dăinui

şi speranţele în noi posibilităţi.

Sunetele Africii

sunt şoaptele din zarva disperării

şi sunetele din labirintul celor pierduţi şi găsiţi.

Sunetele Africii

sunt notele simfoniei pe care-o împărtăşim

şi bucuria din tărâmul luminii şi al suntelui.

Africa mă cheamă

cu ţipetele vulturilor ce-mi eliberează sufletul,

cu tăcerea dunelor ce-mi linişteşte mintea

şi cu cântecul greierului, ce estompează timpul.

Africa mă cheamă

cu trosniturile focurilor, ce-i luminează cerul

şi cu freamătul frunzelor, ce-i foșnăie suspinul,

cu melodiile cântecelor ei, ce picioarele-mi saltă

şi cu pulsul inimii ei, ce-o face şi pe-a mea să bată

Africa mă cheamă.

See original English version

AFRICA DE SUD:

POVESTEA UNUI DRAGON

(SOUTH AFRICA:
A DRAGON'S TALE)

Scoate fum, dragonul se trezeşte

Cască foc şi oftează cutremure,

Clipeşte furtuni din ochii lucitori

Scuipându-şi lava în potopuri.

Are spate arcuit din scoarţe schimbătoare

Şi labe cu gheare, falange din marne,

Are pielea graben din şisturi de bazalt

Şi încruntarea-i o crevasă din gheţar dezgheţat.

Pieptu-i cu ierburi mici şi cu ierburi înalte

Şi cu Marea Coastă ce se ridică de pe torace.

Cu un apetit cât Kalahari

Muntele Regat se înalţă în depărtări.

El cutreieră câmpii flancate de mare

Visând la comorile pe care la are

Cu aurul şi cu diamantele în tolbe

Bubuiturile bincuvântate pot să tune.

See original English version

SUNT UN AFRICAN

(I AM AN AFRICAN)

Sunt un african

Nu pentru că m-am născut aici

Ci pentru că inima-mi bate cu cea a Africii.

Sunt un african

Nu pentru că am pielea neagră

Ci pentru că mintea mi-e unită cu Africa.

Sunt un african

Nu pentru că trăiesc pe acest pământ

Ci pentru că sufletu-mi îşi are căminul în Africa.

Când Africa îşi plânge copiii,

Pomeţii-mi sunt udaţi de lacrimi.

Când Africa îşi onorează vârstnicii,

Capul mi se pleacă în semn de respect.

Când Africa îşi plânge victimele,

Mâinile mi se împreunează în rugăciune.

Când Africa îşi celebrează victoriile,

Picioarele-mi prind viaţă în dans.

Sunt un african

Pentru că cerul ei albastru îmi taie respiraţia

Şi pot spera într-un viitor mai luminos.

Sunt un african

Pentru că oamenii ei mă primesc ca pe unul de-ai lor

Şi mă învaţă ce înseamnă o comunitate.

Sunt un african

Pentru că sălbăticia ei îmi potoleşte sufletul

Şi mă apropie de esenţa vieţii.

Când muzica Africii se aude în vânt,

Sângele-mi pulsează în ritmul ei

Şi devin sunet pur.

Când culorile Africii strălucesc în soare,

Simţurile mi se îmbată din curcubeu

Şi devin paleta de culori a naturii.

Când poveştiile Africii răsună în jurul focului,

Picioarele mele păşesc pe aceleaşi căi

Şi mă transform în amprentele istoriei.

Sunt un african

Pentru că ea este leagănul în care ne-am născut

Şi pentru că păstrează o înţelepciune străveche.

Sunt un african

Pentru că ea trăieşte în umbra lumii

Şi pentru că emană o izbucnire de lumină.

Sunt un african

Pentru că ea e pământul de mâine

Şi-i consider darurile ca fiind sacre.

See original English version

Sahara by Wayne Visser

SAHARA

By Wayne Visser

A silky dust devours the miles ahead

Between the barely living and the dead

The thirsty sun sucks every dewy drop

Up from the bare-ribbed sand dunes’ barren crop

Yet strung across the shimmering mirage

A silent camel-beaded entourage

Comes bearing treasured spices, oils and balms

To green oases under shaded palms

Along these trails our history is told

As stories trade and mysteries unfold

Connecting East and West in common cause

And teaching from the book of Nature’s laws

Creative Commons 2009

The Lost Children

Small pink-bellied hands
like thirsty tongues
licking at my heart,
and brown eyes sad
beyond my understanding.

They break me, these small dark
children of the narrow streets,
These wisps of wild uncared for lives-
Round grey balls for knees,
and skin as rough as sun-dried leather.
They sniff, they shout, they smile,
There is joy like spilled sunshine,
There is life- run, jump, fall-
And never cry.

Where is their pain?
The same sun warms their sun-dried skins
As shines upon my garden wall
And makes the diamonds dance
In a million scattered drops
That flow from my sweet scented fountain.

Those drops that fall
And dry to nothing
on the hot white concrete floor,
Do they sparkle any the less
Before they fall?

Fiona Jamieson

Women of Africa (video)

I was meant to attend the "Destiny Dinner" in London on Saturday, organised by Zimbabwean Yvonne Marimo, and read this poem, which I composed especially for the event. Unfortunately, work has taken me to Azerbaijan and I am unable to attend in person.

So I recorded this video of me reading the poem, which will be shown. The sound-sync is a bit out - probably something to do with the fact that I recorded it in a hotel in Tbilisi, Georgia - but hopefully you get the idea. For more information, see www.destinydinners.com.

Call for Submissions on Africa: A Journal of Artful Candor

Aunt Chloe: A Journal of Artful Candor

Aunt Chloe: A Journal of Artful Candor is calling for submissions for its upcoming 2010 issue. Aunt Chloe, formerly Focus magazine, is Spelman College’s oldest literary publication. We favor work that tackles issues of the political, personal, mundane and earth-shattering in artful and candid ways, with the intent of illuminating the overlooked and the disregarded.

We are also accepting submissions for our special “Africa” segment. We will feature African artists, writers, and poets who, through their work, tackle social, political and cultural issues.

Aunt Chloe accepts poetry, visual art, photography, fiction, and nonfiction via e-mail only. Please visithttp://auntchloe.blogspot.com for submission instructions and guidelines. The deadline for submission is January 15, 2010. Please email your submissions to auntchloe@gmail.com .